Programul Partidului

Partidul Comunist Internațional este constituit pe baza următoarelor principii stabilite la Livorno în 1921 la fondarea Partidului Comunist Italian (secție a Internaționalei Comuniste).

1. În cadrul actualului regim social al capitalului, conflictul dintre forțele de producție și relațiile de producție se dezvoltă într-un ritm din ce în ce mai alert, dând naștere la interese antitetice și la lupta de clasă dintre proletariat și burghezia conducătoare.

2. Astăzi, relațiile de producție sunt protejate de puterea statului burghez: indiferent de forma sistemului reprezentativ și de utilizarea democrației elective, statul burghez rămâne organul de apărare a intereselor clasei capitaliste.

3. Proletariatul nu poate nici să sfărâme, nici să modifice sistemul de relații de producție capitaliste care îl exploatează fără a răsturna violent puterea burgheză.

4. Organul indispensabil al luptei revoluționare a proletariatului este partidul de clasă. Partidul comunist, care cuprinde cea mai avansată și hotărâtă parte a proletariatului, unifică eforturile maselor muncitoare și transformă luptele lor pentru interese de grup particulare și câștiguri imediate în lupta generală pentru emanciparea revoluționară a proletariatului. Partidul este responsabil pentru propagarea teoriei revoluționare în rândul maselor, pentru organizarea mijloacelor materiale de acțiune și pentru conducerea clasei muncitoare pe parcursul luptelor sale, asigurând continuitatea istorică și unitatea internațională a mișcării.

5. După detronarea puterii capitaliste, proletariatul trebuie să distrugă complet vechiul aparat de stat pentru a se organiza ca clasă dominantă și a-și instaura propria dictatură: cu alte cuvinte, el va refuza toate drepturile clasei burgheze și ale indivizilor din cadrul acesteia atât timp cât supraviețuiesc social și va întemeia organele noului regim numai pe baza clasei producătoare. Partidul Comunist, a cărui caracteristică programatică constă în această realizare fundamentală, reprezintă, organizează și conduce exclusiv dictatura proletară.

6. Numai prin forță statul proletar va putea să intervină sistematic în economia socială și să adopte acele măsuri prin care gestionarea colectivă a producției și a distribuției va înlocui sistemul capitalist.

7. Această transformare a economiei și, în consecință, a întregii vieți sociale, va elimina treptat necesitatea statului politic, ale cărui mecanisme vor ceda treptat locul administrării raționale a activităților umane.

8. Apărarea obligatorie a statului proletar împotriva tuturor tentativelor contrarevoluționare nu poate fi asigurată decât prin privarea burgheziei și a partidelor care se opun dictaturii proletare de toate mijloacele de agitație și propagandă politică și prin organizarea înarmată a forțelor de proletariat pentru respingerea atacurilor interne și externe.

9. Numai statul proletar va fi capabil să pună în aplicare în mod sistematic toate măsurile succesive de intervenție în cadrul relațiilor economiei sociale prin care se va realiza înlocuirea sistemului capitalist cu administrarea colectivă a producției și distribuției.

10. Ca urmare a acestei transformări economice și a transformărilor subsecvente ale tuturor activităților vieții sociale, pe măsură ce diviziunea societății în clase este eliminată, nevoia statului politic va fi, de asemenea, eliminată, iar mecanismul său va fi redus progresiv la cel de administrare rațională a activităților umane.