Preambulul statutelor

La Londra, în 1864, a fost fondată prima Asociație Internațională a Muncitorilor, cunoscută mai târziu ca Internaționala I. Statutul Asociației Internaționale a Muncitorilor spune în felul următor:

“Că eliberarea clasei muncitoare trebuie să fie opera clasei muncitoare însăşi

„Că lupta pentru eliberarea clasei muncitoare nu este o luptă pentru privilegii de clasă şi monopoluri, ci pentru drepturi şi datorii egale şi pentru desfiinţarea oricărei dominaţii de clasă

“Că aservirea economică a muncitorului de către acaparatorii mijloacelor de muncă, adică a izvoarelor vieţii, stă la baza sclaviei sub toate formele ei, la baza mizeriei sociale, a degradării intelectuale şi a dependenţei politice

“Că eliberarea economică a clasei muncitoare este, prin urmare, ţelul măreţ căruia trebuie să-i fie subordonată, ca mijloc, orice mişcare politică

“Că toate încercările făcute pînă acum pentru atingerea acestui ţel au dat greş din cauza slabei solidarităţi a muncitorilor din diferitele ramuri de activitate din fiecare ţară şi a lipsei unei uniuni frăţeşti a clasei muncitoare din diferitele ţări

“Că eliberarea clasei muncitoare nu este o problemă locală sau naţională, ci o problemă socială care priveşte toate ţările în care există societatea modernă, şi că rezolvarea ei depinde de colaborarea practică şi teoretică a ţărilor celor mai înaintate

“Că noul avânt pe care l-a căpătat în ultima vreme mişcarea clasei muncitoare în ţările industriale cele mai dezvoltate din Europa, trezind noi speranţe, constituie, totodată, un serios avertisment împotriva repetării vechilor greşeli şi impune să se treacă imediat la unirea mişcărilor care mai sunt încă răzleţe.

Internaționala a II-a, fondată la Paris, în 1889, s-a angajat să continue munca Primei Internaționale. La momentul izbucnirii măcelului mondial în 1914, Internaționala a II-a a pierit – subminată de oportunism și trădată de liderii săi care s-au alăturat de partea burgheziei.

Internaționala a III-a (Comunistă), fondată în martie 1919, la Moscova, orașul-capitală al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (R.S.F.S.R), proclamă solemn întregii lumi că își asumă sarcina de a continua și finaliza cauza măreață începută de Prima Asociație Internațională a Muncitorilor. 

Internaționala a III-a (Comunistă) s-a format la momentul când carnagiul imperialist din 1914-1918, în care burghezia imperialistă a diferitelor țări a sacrificat 20 de milioane de vieți omenești, a luat sfârșit.  

Amintiți-vă de războiul imperialist! Acesta este primul apel al Internaționalei Comuniste către fiecare muncitor, oriunde ar trăi și indiferent de limba pe care o vorbește. Țineți minte că, din cauza sistemului capitalist un mic grup de imperialiști a avut oportunitatea, timp de patru ani, să forțeze muncitorii din diferitele țări să-și taie beregata unul altuia. Țineți minte că, acest război imperialist a redus Europa și lumea întreaga la o stare extremă de mizerie și foame. Țineți minte că, dacă sistemul capitalist nu este răsturnat, o repetare a acestui război criminal nu este doar posibilă, ci și inevitabilă.

Internaționala Comunistă își fixează obiectivul de a lupta cu toate mijloacele, inclusiv cu armele în mână, pentru răsturnarea burgheziei internaționale și crearea unei republici sovietice internaționale ca mod de tranziție pentru abolirea completă a statului. Internaționala Comunistă consideră dictatura proletariatului ca mijloc esențial pentru eliberarea umanității de ororile capitalismului și consideră forma de guvernare sovietică ca formă istorică necesară a acestei dictaturi. 

Războiul imperialist a legat foarte strâns soarta muncitorilor din fiecare țară de soarta muncitorilor din toate celelalte țări; s-a accentuat din nou ceea ce a fost evidențiat în Statutele Primei Internaționale: că emanciparea clasei muncitoare nu este o problemă locală sau națională, ci o problemă cu un caracter social și internațional. 

Internaționala Comunistă se rupe, o dată pentru totdeauna, de tradițiile Internaționalei a II-a care, în realitate, a recunoscut numai rasa albă. Sarcina Internaționalei Comuniste este să emancipeze muncitorii din întreaga lume. În rândurile sale sunt uniți fratern oameni de toate culorile – albi, galbeni și negri – muncitori din întreaga lume.

Internaționala Comunistă susține pe deplin și fără rezerve cuceririle marii revoluții proletare din Rusia, prima revoluție socialistă victorioasă din istoria lumii, și cheamă toți muncitorii să urmeze aceeași cale. Internaționala Comunistă își face datoria de a sprijini, prin toată puterea de care dispune, fiecare Republică Sovietică, oriunde s-ar forma. Internaționala Comunistă este conștientă că, în scopul obținerii rapide a victoriei, Asociația Internațională a Muncitorilor, care se luptă pentru abolirea capitalismului și instaurarea comunismului, trebuie să dețină o organizație fermă și centralizată.

Din toate punctele de vedere, Internaționala Comunistă ar trebui să reprezinte un singur partid comunist universal, ale cărei partide ce operează în diferite țări formează secțiuni individuale. Organizarea Internaționalei Comuniste este orientată spre asigurarea muncitorilor din fiecare țară a posibilității, la orice moment, de a obține maximul de sprijin de la muncitorii organizați din celelalte țări.