Teze ale Fracțiunii Comuniste Abstenționiste Pt. 1
I – Teorie
1. Comunismul este doctrina precondițiilor istorice și sociale pentru emanciparea proletariatului.
Elaborarea acestei doctrine a început în perioada primelor mișcări proletare împotriva efectelor sistemului burghez de producție. A luat formă în critica marxistă asupra economiei capitaliste, în metoda materialismului istoric, în teoria luptei de clasă și în concepția dezvoltării ce va avea loc în procesul istoric al căderii regimului capitalist și al revoluției proletare.
2. Pe baza acestei doctrine, care și-a găsit prima expresie sistemică fundamentală în Manifestul Comunist din 1848, este constituit Partidul Comunist.
3. În perioada istorică actuală, situația creată de relațiile burgheze de producție, bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție și schimb, pe aproprierea privată a produselor muncii colective și pe competiția liberă în schimbul privat al tuturor produselor, devine din ce în ce mai intolerabilă pentru proletariat.
4. Acestor relații economice le corespund instituții politice caracteristice capitalismului: statul bazat pe reprezentare democratică și parlamentară. Într-o societate scindată în clase, statul este organizarea puterii clasei care este privilegiată economic. Cu toate că burghezia reprezintă o minoritate în cadrul societății, statul democratic reprezintă sistemul forței armate organizate în scopul conservării relațiilor capitaliste de producție.
5. Lupta proletariatului împotriva exploatării capitaliste ia o succesiune de forme, de la distrugerea violentă a mijloacelor de lucru ale organizației pe baze meseriașe pentru a îmbunătății condițiile de muncă, la crearea de consilii ale fabricilor și la încercări de a lua în posesie întreprinderile.
În toate aceste acțiuni individuale, proletariatul se mișcă în direcția luptei revoluționare decisive împotriva puterii statului burghez, care previne relațiile de producție actuale de la a fi zdrobite.
6. Această luptă revoluționară este conflictul dintre întreaga clasă proletară și întreaga clasă burgheză. Instrumentul său este partidul politic de clasă, partidul comunist, care înfăptuiește organizarea conștientă a avangardei proletare conștiente de necesitatea unirii acțiunii sale în spațiu, prin depășirea intereselor unor grupuri particulare, meserii sau naționalități, și în timp, subordonând scopului final al luptei toate câștigurile și cuceririle parțiale care nu modifică esența structurii burgheze.
În consecință, numai organizându-se într-un partid politic proletariatul se constituie ca clasă ce luptă pentru emanciparea sa.
7. Obiectivul acțiunii Partidului Comunist este înlăturarea violentă a conducerii burgheze, cucerirea puterii politice de către proletariat și organizarea acestuia ca clasă conducătoare.
8. Democrația parlamentară în care cetățenii fiecărei clase sunt reprezentați este forma pe care o ia organizarea burgheziei ca clasă conducătoare. Organizarea proletariatului ca clasă conducătoare, pe de altă parte, se va înfăptui prin dictatura proletariatului, adică printr-un tip de stat în care reprezentarea (sistemul consiliilor muncitorești) va fi decisă doar de membrii clasei muncitoare (proletariatul industrial și țăranii săraci), burghezilor fiindu-le negat dreptul la vot.
9. După ce vechea mașină de stat birocratică, militară și polițienească va fi distrusă, statul proletar va uni forțele armate ale clasei muncitoare într-o organizație ce va avea drept sarcină represiunea oricăror încercări contrarevoluționare ale clasei deposedate și executarea măsurilor de intervenție asupra relațiilor burgheze de producție și proprietate.
10. Procesul tranziției de la o economie capitalistă la una comunistă va fi unul extrem de complex și fazele sale vor varia în funcție de diferitele grade de dezvoltare economică. Scopul final al acestui proces va fi realizarea în totalitate a proprietății și gestionării mijloacelor de producție de către întreaga colectivitate unită, alături de distribuția centralizată și rațională a forțelor productive între diferitele ramuri ale producției, și, în sfârșit, administrarea centralizată a alocării produselor de către colectivitate.
11. Când relațiile economice capitaliste vor fi complet eliminate, abolirea claselor va fi fost un fapt realizat, iar statul, drept aparat politic al puterii, va fi înlocuit progresiv cu administrarea colectivă a activității economice și sociale.
12. Procesul transformării relațiilor de producție va fi acompaniat de o serie largă de măsuri sociale care decurg din principiul conform căruia colectivitatea preia controlul asupra existenței fizice și intelectuale a tuturor membrilor săi. În acest fel, toate cicatricile pe care proletariatul le-a moștenit de la lumea capitalistă vor fi eliminate progresiv și, în cuvintele Manifestului, în locul vechii societăți burgheze, cu clasele și antagonismele sale de clase, vom avea o asociație în care dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiția pentru dezvoltarea liberă a tuturor.
13. Precondiția pentru victoria puterii proletare în lupta pentru realizarea comunismului, se găsește nu atât de mult în folosirea rațională a abilităților în sarcini tehnice, pe cât în faptul că responsabilitățile politice și controlul aparatului de stat sunt încredințate acelor oameni care vor pune interesul general și triumful final al comunismului înaintea intereselor specifice și limitate ale unor grupuri.
Tocmai pentru că Partidul Comunist este organizația proletarilor ce au dobândit conștiința de clasă, scopul partidului va fi, prin propaganda sa, de a obține pentru membrii săi posturi electorale în cadrul organizației sociale. Dictatura proletariatului va fi, deci, dictatura Partidului Comunist, iar acesta va fi un partid de guvernare într-un sens complet opus vechilor oligarhii, căci comuniștii își vor asuma responsabilități ce vor cere maximul de sacrificiu și renunțare și vor lua pe umerii lor cea mai grea povară a sarcinii revoluționare ce apasă proletariatul în greul travaliu prin care se naște o lume nouă.