Doar unitate și luptă de clasă pentru proletariatul din Iran și din lumea întreagă!

Burghezia din Iran, în urma escalarii militare cu Israel, ce se pare de nu a fi doar țintit doar distrugerii programului nuclear de la Teheran (ce pare mai degrabă a fi motivul declanșator al primului atac, în zori, vineri, 13 iunie) dar și de a profita de destabilizarea țării condusă de autoritățile religioase șiite încă din 1979 de a provoca o schimbare de regim, lansează un apel sincer către întreg poporul său, care, în ciuda atrocităților comise de zeci de ani, ar trebui să se unească sub stindardul său și „cu unitate și unitate, să înfrunte cu neînfricare această agresiune criminală și genoicidală”, adăugând, prin intermediul președintelui Pezeshkian, că astăzi „orice dezacord, dispută sau problemă trebuie lăsată deoparte”.

Ca întotdeauna în timpul de război, statul burghez, indiferent de guvern care este în putere, cheamă la unitate națională împotriva inamicului ce a devenit doar în aparență și parțial în declarațiile sale, valabile pentru întreaga „populație” și, prin urmare, invariabil pentru burghezie și proletariat;  aceasta cere ca ceea ce numește „dezacorduri” și „controverse”, dar care, în realitate, nu sunt altceva decât interese de clasă ireconciliabile, să fie date la o parte în numele păcii sociale, pace socială care, după cum bine știm, nu servește decât la a ține la distanță starea de spirit a proletariatului, pe care războiul o incită și mai mult: noi știm foarte bine ca după ce a fost folosit ca carne de tun, suferind moarte și mizerie, muncitorii mai trebuie să simtă și greutatea reconstituirii de după război cu chemarea la mai multe sacrificii, pătrunde limba burgheziei  fără a specifica totuși că aceste sacrificii trebuie duse de proletariat și asta poate trezii ura lor de clasă și de ai face din nou să mărșăluiască în drumul revoluției și distrugerea sistemului putred capitalist, care, cu crizele lui neîncetate, ajunge să facă orice, războaie și distrugere ca apoi să fie reconstruit de către proletariat.

Presa burgheză mulțumită de sprijinul de care se bucură lista semnatarilor apelului lansat de intelectuali, scriitori și regizori iranieni, care solicită sfârșitul regimului și, odată cu acesta, încetarea programului de îmbogățire a uraniului destinat producției de arme nucleare (de parcă uraniul ar fi de interes exclusiv pentru autocrații – fie ele deghizate sau nu în republici – și nu ar afecta nevinovatul porumbel a democrației); și, în același timp, încetarea ostilităților. Dar, ca dovadă a divergenței totale de interese dintre clasele burgheze și proletare, citim următoarele pasaje:

„Subliniind cu fermitate necesitatea menținerii integrității teritoriale a Iranului și a dreptului autentic al poporului la suveranitate, solicităm încetarea activităților de îmbogățire a uraniului de către Republica Islamică și încetarea imediată a războiului devastator dintre Republica Islamică și regimul aflat la putere în Israel: un război care nu numai că distruge infrastructura și viețile civililor pe ambele teritorii, dar reprezintă și o amenințare clară la adresa fundamentelor civilizației umane”.

„Integritatea teritorială”, „dreptul poporului la suveranitate” și „fundamentele civilizației umane” sunt concepte care fac ecou ideilor atât de dragi burgheziei (chiar și acelei părți care încă se autointitulează „liberală” și se opune regimului ayatollahilor), care se agață cu dinții de putere.

„Iranul și poporul său”, continuă moțiunea, „nu trebuie sacrificați pentru îmbogățirea uraniului și ambițiile Republicii Islamice”. „În opinia noastră, autoritățile Republicii Islamice nu au nici capacitatea, nici voința de a rezolva conflictele interne și externe ale Iranului; cea mai bună cale de a salva poporul iranian și această țară este ca autoritățile Republicii Islamice să demisioneze și să faciliteze o tranziție de la Republica Islamică la democrație.”

Prin urmare, vocea burgheziei pledează pentru o tranziție către democrație, fără a menționa că aceasta nu ar fi altceva decât o tranziție, în cadrul sferei naționale, de la dictatura unei fracțiuni a clasei conducătoare la dictatura unei alte fracțiuni, prin intermediul unei instituții menite să protejeze capitalul.

La rândul său, burghezia națională israeliană, sub înfățișarea actualului prim-ministru Netanyahu, nu a ratat ocazia de aur de a ațâța populația deja neliniștită din Teheran (care a fost protagonista unor revolte interclasiste în ultimii doi ani, sub sloganul burghez „Femeie, Viață, Libertate”) chemând-o să se unească „împotriva regimului malefic”: burghezia ar fi ridicolă dacă nu ar fi faptul că atrocitățile care au loc în Gaza nu inspiră decât o grimasă de furie proletară.

Și, pentru a încheia parada, nu a lipsit nici ceea ce presa burgheză numește „disponibilitatea” lui Reza Pahlavi (prințul moștenitor al Teheranului și fiul ultimului șah, Mohammad, care a fost la putere până la lovitura de stat fundamentalistă din 1979), care, din luxosul său exil parizian, se oferă să contribuie la ieșirea țării din „climatul de destabilizare”. Presa burgheză se întreabă acum dacă poporul iranian va accepta această ofertă generoasă sau va face „alegerea democratică a unor instituții reprezentative de alt fel”.

Noi, Partidul Comunist Internațional, nu putem să nu reamintim proletariatului iranian și clasei muncitoare din întreaga lume că nu există pace, nici o existență materială și emoțională demnă, nici o utilizare corespunzătoare a resurselor în cadrul instituțiilor burgheze. Că nu există o pace socială care să-i elibereze de sub jugul Capitalului. Că singurul loc real pentru împlinirea omenirii este comunismul și că singura cale pentru a-l atinge este uniunea internațională a muncitorilor: fără fronturi unite cu burghezia, fără războaie național-patriotice, ci urmărind defetismul revoluționar și recunoscându-ne reciproc ca frați în luptă (lupta de clasă!) de ambele părți, fără a flutura niciun steag în afară de steagul roșu al statului proletar!